Cifra pare să contrazică plecările. Dar numai 6,1% dintre posturile declarate la ANOFM cer studii superioare, iar peste jumătate sunt pentru persoane cu cel mult studii gimnaziale.
Pe hârtie, pare un paradox: România are 34.645 de locuri de muncă disponibile, iar românii continuă să caute oportunități în afara țării. Dar cifra publicată de ANOFM pe 16 septembrie spune doar jumătate din poveste. Din total, 18.537 de posturi sunt pentru persoane fără studii sau cu studii primare/gimnaziale, iar numai 2.110 sunt pentru absolvenți de studii superioare.
Lista ANOFM arată unde este cererea: 3.868 de șoferi pentru transport rutier, 1.943 de manipulanți de marfă, 1.923 de curieri, 1.583 de muncitori necalificați în demolări și 1.243 de muncitori necalificați pentru lucrări cu materiale de construcții. Urmează lucrătorii comerciali și agenții de securitate. Nu sunt meserii „mai puțin importante”; problema este că un număr mare de posturi vacante nu înseamnă automat un număr la fel de mare de joburi potrivite pentru calificarea, venitul sau locul în care vrea să trăiască fiecare om.
Cifra mare ascunde o piață cu puține posturi vacante
La o zi înainte de comunicatul ANOFM, Eurostat a publicat indicatorul comparabil pentru întreaga economie: rata locurilor de muncă vacante din România a fost de doar 0,5% în trimestrul al doilea din 2026, cea mai mică din Uniunea Europeană. Cele două cifre nu măsoară exact același lucru, ANOFM numără posturile declarate în evidențele serviciului public de ocupare, iar Eurostat calculează o rată armonizată a posturilor vacante — dar tocmai aici este capcana: 34.645 sună enorm în absolut, însă spune prea puțin despre cât de largă, bine plătită și potrivită este oferta de muncă.
Diferența de venit față de Vest rămâne greu de ignorat. Eurostat estimează pentru 2025 un câștig net anual de 13.877 de euro în România pentru un lucrător singur, fără copii, plătit la nivelul salariului mediu, față de 29.954 de euro media UE. OECD notează în analiza sa pentru România din 2026 că apropierea de standardele europene, prin oportunități profesionale mai bune, salarii mai mari și servicii publice mai bune, este principala cale de a reduce emigrația și de a-i convinge pe unii români să revină. Organizația atrage atenția și asupra disparităților regionale și a barierelor de mobilitate, care fac ca un job disponibil într-un loc să nu fie automat accesibil unui om din altă parte a țării.
Chiar ANOFM pare să recunoască această diferență dintre „există posturi” și „există motive să te întorci”. Pe 3 septembrie, instituția anunța că peste 20.000 de români din diaspora fuseseră informați despre oportunitățile din țară. Președintele ANOFM, Adrian Zvîncă, a formulat miza direct: „Rolul nostru nu este să le spunem pur și simplu să se întoarcă acasă, ci să construim condițiile…”.
Așadar, întrebarea nu este dacă România are joburi. Are. Întrebarea care decide dacă un român rămâne, pleacă sau se întoarce este mult mai incomodă: unde este postul, pentru ce calificare, la ce salariu și cu ce perspectivă? 34.645 este un număr mare. Dar un număr de joburi nu este același lucru cu un motiv de a veni acasă.
