În ciuda sancțiunilor și a discursului politic dur, livrările de GNL din Rusia au crescut semnificativ în 2025
Bruxelles, 30 octombrie 2025 — Uniunea Europeană a înregistrat, paradoxal, o creștere semnificativă a importurilor de gaz natural lichefiat (GNL) provenit din Rusia, în ciuda declarațiilor ferme privind reducerea dependenței energetice de Moscova. Potrivit datelor publicate de High North News, achizițiile de GNL rusesc în primele nouă luni ale anului 2025 sunt cu peste 12% mai mari față de perioada similară din 2024.
Creșterea reflectă o realitate complicată: deși Bruxelles-ul promovează sancțiuni și limite comerciale în domeniul energetic, unele state membre continuă să se bazeze pe livrările rusești pentru a-și acoperi nevoile interne.
O dependență care nu dispare peste noapte
După invazia Ucrainei din 2022, UE s-a angajat să reducă semnificativ importurile de energie din Rusia, stabilind obiectivul de a elimina complet aceste achiziții până în 2027. Totuși, infrastructura energetică europeană rămâne parțial dependentă de fluxurile rusești, în special de gazul lichefiat transportat pe mare.
Țări precum Spania, Belgia și Franța au fost printre principalii importatori de GNL rusesc în 2025, potrivit surselor din industrie. Aceste state găzduiesc terminale maritime de import și redistribuire, ceea ce le face puncte de intrare esențiale pentru aprovizionarea întregii Uniuni.
Presiune pe piețele energetice și pe Bruxelles
Creșterea importurilor vine într-un moment delicat, când prețurile la energie sunt încă volatile, iar cererea europeană de gaz a crescut ușor în urma unei veri secetoase și a nivelurilor reduse de producție regenerabilă. În plus, temperaturile mai scăzute prognozate pentru iarna 2025–2026 au determinat companiile energetice să-și refacă rapid rezervele.
În acest context, Comisia Europeană se confruntă cu o dilemă dificilă: cum să mențină fermitatea politică față de Moscova, fără a compromite stabilitatea energetică a blocului. Oficialii europeni insistă că majoritatea contractelor actuale sunt „tranzacții private”, încheiate de companii înainte de impunerea sancțiunilor complete.
Reacții divergente în interiorul Uniunii
Statele baltice și Polonia au criticat public continuarea importurilor, acuzând „ipocrizia energetică” a unor parteneri occidentali. Pe de altă parte, guvernele din sudul Europei susțin că tranziția energetică nu se poate realiza „peste noapte” și că importurile temporare sunt o necesitate economică.
„Este un echilibru între pragmatism și principii”, a declarat un diplomat european sub protecția anonimatului. „Uniunea trebuie să își mențină unitatea, dar și să asigure că nu va rămâne fără energie în plină iarnă.”
O promisiune care riscă să se dilueze
Deși Bruxelles-ul a reiterat angajamentul de a elimina complet importurile de gaz rusesc până în 2027, datele actuale ridică semne de întrebare cu privire la fezabilitatea acestui obiectiv. Experții avertizează că, fără investiții accelerate în energie regenerabilă și interconectări între statele membre, UE va rămâne vulnerabilă la presiunile externe.
Pentru moment, realitatea arată un contrast puternic între retorica politică și cifrele economice: în timp ce oficialii europeni vorbesc despre independență energetică, porturile din Atlantic și Marea Nordului continuă să primească nave încărcate cu gaz rusesc.
