Prim-ministrul Rishi Sunak spune că îi pare cu adevărat rău pentru eșecurile legate de scandalul sângelui infectat, numindu-l un eșec moral de zeci de ani.
El răspundea la raportul anchetei publice privind scandalul, în urma căruia 30.000 de persoane au fost infectate în urma tratamentelor cu sânge contaminat.
Raportul a constatat că autoritățile au mușamalizat scandalul și au expus victimele la riscuri inacceptabile.
Domnul Sunak a descris această zi ca fiind „o zi de rușine pentru statul britanic”.
Ancheta privind sângele infectat a acuzat medicii, guvernul și NHS că au permis pacienților să se infecteze cu HIV și hepatită.
De atunci, aproximativ 3.000 de persoane au murit, iar alte decese vor urma.
Ancheta a declarat că victimele au fost dezamăgite „nu o dată, ci în mod repetat” de către medici, NHS, guvern și alte persoane responsabile pentru siguranța lor.
Domnul Sunak a declarat în Camera Comunelor că îi pare „cu adevărat rău” pentru aceste eșecuri.
„Raportul de astăzi arată un eșec moral de zeci de ani în inima vieții noastre naționale. Vreau să-mi cer scuze din toată inima și fără echivoc”.
El a spus că atitudinea de negare este greu de înțeles și că a fost spre „rușinea noastră eternă”.
Și a promis că va plăti „oricât va costa” despăgubiri victimelor, urmând ca detaliile să fie prezentate marți.
Liderul Partidului Laburist, Sir Keir Starmer, și-a cerut și el scuze, descriind-o ca fiind una dintre „cele mai grave nedreptăți” pe care le-a văzut țara și spunând că victimele au „suferit de nedescris”.
Ce a constatat ancheta
Scandalul sângelui infectat este cunoscut ca fiind cel mai mare dezastru de tratament din NHS.
Ancheta a analizat peste 50 de ani de luare a deciziilor înainte, în timpul și după infectarea a mii de persoane din cauza transfuziilor de sânge și a produselor din sânge contaminate, începând cu anii 1970.
Ancheta, care a durat cinci ani, a constatat că siguranța nu a fost primordială în luarea deciziilor, subliniind că riscul de transmitere a infecțiilor virale în sânge și produse din sânge era cunoscut încă de la înființarea NHS, în 1948.
În ciuda acestui fapt, oamenii au fost expuși la „riscuri inacceptabile”, inclusiv:
-continuarea importului de produse din sânge din străinătate – inclusiv sânge de la donatori cu risc ridicat din SUA, unde deținuții și dependenții de droguri au fost plătiți pentru a dona sânge – în ciuda promisiunii de a deveni autosuficienți
-eșecul regimului de acordare a licențelor de a recunoaște că astfel de produse erau nesigure și nu ar fi trebuit să fie autorizate pentru utilizare
-continuarea donării de sânge de la populații cu risc ridicat și în Regatul Unit, cum ar fi deținuții, până în 1986
-faptul că s-a așteptat până la sfârșitul anului 1985 pentru a trata termic produsele din sânge, pentru a elimina HIV (virusul imunodeficienței umane), în ciuda faptului că riscurile erau cunoscute încă din 1982
ignorarea de către guvern a avertismentelor, în 1983, ale unuia dintre cei mai importanți experți în boli infecțioase din Marea Britanie, Dr. Spence Galbraith, conform cărora toate produsele sanguine importate din SUA ar trebui retrase de la utilizarea NHS până când riscul HIV ar fi fost „clarificat”.
-o lipsă de testare, începând cu anii 1970, pentru a reduce riscul de hepatită, inclusiv faptul că a fost una dintre ultimele națiuni dezvoltate care a început să facă screening pentru hepatita C atunci când a fost descoperit un test precis.
-o întârziere de patru ani, după introducerea testului de depistare a hepatitei C, înainte de a se încerca depistarea persoanelor infectate anterior – boala poate rămâne latentă timp de zeci de ani și se estimează că sute de persoane rămân nediagnosticate
Sir Brian Langstaff, care a prezidat ancheta, a declarat că amploarea scandalului a fost „îngrozitoare” și că autoritățile au reacționat prea lent la riscuri.
Cum a fost mușamalizat scandalul
Referindu-se la problema mușamalizării, acesta a spus că ar fi mai bine să se vorbească de „ascunderea adevărului”.
A existat o lipsă de deschidere, de anchetă, de responsabilitate și elemente de „înșelăciune totală”, inclusiv distrugerea de documente.
Dar ascunderea adevărului a inclus nu numai ascunderea deliberată, ci și spunerea de jumătăți de adevăr sau faptul că nu s-a spus oamenilor ceea ce aveau dreptul să știe – inclusiv riscurile tratamentului pe care l-au primit, alternativele disponibile și, uneori, chiar și faptul că au fost infectați.
Sir Brian a declarat că scandalul a distrus „vieți, vise, prietenii, familii și finanțe”, adăugând că numărul celor care mor continuă să crească de la o săptămână la alta.
„Acest dezastru nu a fost un accident”, a spus el.
„Infecțiile au avut loc pentru că cei care dețineau autoritatea – medicii, serviciile de sânge și guvernele succesive – nu au pus siguranța pacienților pe primul loc”.
Aproximativ 380 de copii cu tulburări de sângerare au fost infectați cu HIV după ce li s-au administrat produse de sânge pentru afecțiunea lor, se arată în raport.
Mulți dintre ei au murit în copilărie sau la vârsta adultă, după ce au îndurat un nivel de durere și teamă cu care niciun copil sau tânăr nu ar trebui să se confrunte vreodată.
Iar unii dintre ei au fost tratați fără ca ei sau părinții lor să își dea consimțământul în cunoștință de cauză, ceea ce, potrivit raportului, este inadmisibil.
„Defensiva instituțională” a făcut ca scandalul să fie cel mai grav
Sir Brian a criticat, de asemenea, întârzierile în convocarea unei anchete publice.
Premierul de atunci, Theresa May, a anunțat-o în 2017, sub presiune politică.
Faptul că a durat atât de mult timp a îngreunat ancheta sa, a spus Sir Brian, deoarece persoanele cheie au murit între timp sau au devenit prea fragile pentru a depune mărturie.
Iar o „defensivă instituțională” din partea NHS, a guvernului, în special a serviciului public, și a medicilor a agravat daunele făcute.
Sir Brian a evidențiat în special pe directorul Centrului de hemofilie din Cardiff, profesorul Arthur Bloom, considerat unul dintre cei mai importanți hematologi din Marea Britanie în anii 1970 și 1980, care a murit în 1992.
Potrivit raportului, opiniile profesorului Bloom au „influențat excesiv” modul în care guvernul a privit apariția SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) și a minimizat amenințarea la adresa persoanelor cu tulburări de sângerare.
Cine a fost afectat?
Două grupuri principale au fost implicate în acest scandal.
Unul a fost cel al persoanelor cu hemofilie sau cu tulburări genetice rare similare care împiedică coagularea corectă a sângelui lor.
În anii 1970, a fost dezvoltat factorul VIII și IX, din plasma sanguină umană donată, pentru a înlocui agenții de coagulare lipsă.
Al doilea grup include persoanele care au primit o transfuzie de sânge după naștere, accidente sau în timpul unui tratament medical.
Sângele folosit pentru acești pacienți nu a fost importat, dar o parte din el a fost, de asemenea, contaminat, în principal cu hepatita C.
Cele două rapoarte intermediare ale lui Sir Brian, din iulie 2022 și aprilie 2023, au făcut recomandări privind despăgubirile pentru victime și familiile acestora.
Guvernul a făcut plăți intermediare de câte 100.000 de lire sterline pentru fiecare dintre cei aproximativ 4.000 de supraviețuitori și parteneri îndurerați.
Clive Smith, de la Societatea de hemofilie, a declarat că nu a fost „o surpriză pentru comunitatea noastră” că a existat o mușamalizare și că este vital ca guvernul să acționeze acum.
„Noi nu ascultăm recomandările anchetelor publice – și asta trebuie să înceteze astăzi”, a spus domnul Smith.
