Cuvinte tari, umbre adânci
Vizita secretarului general al NATO, Mark Rutte, la București, a fost primită cu entuziasm și o doză de speranță. Declarația lui – „România este apărată. Suntem absolut invincibili pe flancul estic” – a fost preluată de toate canalele de știri, ca o garanție solemnă a securității noastre colective.
Dar într-o lume în care războaiele nu se mai poartă doar cu tancuri, ci cu informații, energie și economie, cât valorează o astfel de promisiune?
România se află, geografic și strategic, într-o poziție-cheie. Este avanpostul estic al Alianței, dar și o zonă de vulnerabilitate. Avioanele NATO decolează zilnic de la Câmpia Turzii și Mihail Kogălniceanu, iar trupele aliate exersează scenarii de apărare pe teritoriul nostru. Pe hârtie, suntem protejați. În realitate, suntem o țintă expusă.
Cuvintele lui Rutte, deși reconfortante, ascund un adevăr incomod: garanțiile militare nu pot înlocui securitatea internă. România are nevoie nu doar de parteneriate externe, ci și de o infrastructură solidă, de spitale care nu se prăbușesc, de administrație capabilă să reacționeze rapid la o criză.
Un partener puternic nu te salvează dacă tu însuți ești slab.
În ultimii ani, România a beneficiat de investiții majore în apărare – tancuri, radare, rachete Patriot. Dar în paralel, populația trăiește cu salarii mici, cu prețuri în creștere și cu o lipsă cronică de încredere în instituții. De aceea, promisiunile NATO nu reușesc să inspire același sentiment de siguranță pe care îl transmit cifrele din bugetul apărării.
În spatele sloganurilor și al exercițiilor militare se află o întrebare simplă: ce fel de siguranță vrem?
Una care vine de la baze militare și discursuri, sau una care se construiește prin educație, economie și solidaritate civică?
Adevărata forță a unei națiuni nu se măsoară în numărul de avioane, ci în coeziunea cetățenilor săi. România are aliați, dar are nevoie, mai presus de toate, de încredere în sine.
Concluzie
Parteneriatele sunt vitale, dar nu pot compensa lipsa de coerență internă. NATO ne apără frontierele, dar doar noi ne putem apăra viitorul.
Autor: Alexandra Cînța
