Aricii au dat năvală în Hunedoara, un oraș care a trecut de la a fi intens poluat la un mediu mai atractiv pentru fauna sălbatică în ultimii ani. Mulți locuitori din Hunedoara au observat că spațiile verzi din cartierele lor au devenit locuri preferate pentru familiile de arici.
Aceste mici animale sălbatice sunt observate tot mai des în oraș și se pot vedea în grădinile create de oameni în spatele blocurilor și pe aleile din oraș. Localnicii cred că unul dintre motivele pentru care aricii sunt mai vizibili este reducerea semnificativă a poluării industriale comparativ cu perioada comunistă.
Localnicii spun că s-au obișnuit cu întâlnirile cu aricii. Alții au relatat că le oferă hrană în spațiile verzi și le pun farfurioare cu apă, pentru ca aceste mici animale sălbatice să treacă mai ușor peste zilele călduroase de vară. Alintarea aricilor este însă dificilă din cauza țepilor lor, spun oamenii.
„Îi vedem mai mult noaptea, ieșind din ascunzătorile lor, în zonele verzi și chiar pe aleile și așa puțin circulate din vecinătatea lor. Alteori îi auzim foșnind prin tufișuri. De obicei, adulții sunt mai precauți, însă puii de arici nu se sperie de noi”, povestește un localnic din Hunedoara într-un comunicat de presă.
Conform specialiștilor, aricii preferă locurile umbroase de la marginea pădurilor și pășunile, dar se adaptează și la viața în sate și orașe, preferând grădinile unde găsesc hrană, coridoare de deplasare și protecție împotriva prădătorilor. Principalele surse de hrană pentru arici sunt viermii, gândacii, limacșii, omizile, urechelnițele și melcii.
Perioada de împerechere a aricilor este primăvara, iar puii se nasc de obicei între lunile iunie și iulie, în număr de doi până la cinci. Pe timpul iernii, există unii arici care hibernează.
Când aricii populează zonele urbane este un semn pozitiv, indicând o reducere a poluării. Astfel că și în Hunedoara, am putea spune că acum este mai puțină poluare și are mai multe animale sălbatice.
Un studiu efectuat de Institutul de Meteorologie și Hidrologie arăta că în anii ’70, nivelul de poluare cu praf era de până la 12 ori mai mare decât limita admisă, mai scrie sursa citată.
