Victoria are mulți părinți, pe când înfrângerea este orfană, spune un vechi proverb. În orice caz, pentru eșecul republican în alegerile din 2022 sunt mulți vinovați, analizează Keith Naughton pentru American Spectator.
Începând cu senatorul Rick Scott care a deschis cutia de viermi a sistemului de asigurări sociale, candidații dezastruoși susținuți de președintele Trump și mesajele incoerente cu privire la avort – și acestea sunt doar o listă parțială.
Nevoia supremă a republicanilor este de a concepe un mesaj atractiv pe tema economiei – unul care să contracareze oferta progresistă ce cuprinde subvenții, inginerie socială și cheltuieli lipsite de discernământ. Republicanii și conservatorii nu au un mesaj pozitiv unitar. Campania din 2022 a fost o compilație de lamentări și victimizare. Democrații s-au descurcat și ei greu, dar au făcut suficient pentru a umili GOP – și a fost o umilință, întrucât democrații au reușit să sfideze peste 100 de ani de istorie electorală.
În loc să obțină controlul asupra ambelor camere legislative și o majoritate de 30-40 de locuri în Cameră (rezultatul minim așteptat potrivit datelor istorice), Republicanii abia au reușit să pună mâna pe o majoritate funcțională în Cameră.
Singurul lucru în privința căruia republicanii sunt uniți este poziția anti-progresism. Dar aceasta este o bază șubredă. Publicul nu este nici pe departe la fel de preocupat ca și conservatorii de problemele progresiste. Cu siguranță, contracararea cenzurii opresive, a anulării drepturilor părintești și a ideii că infractorii violenți sunt victime reprezintă un lucru pozitiv. Dar este vulnerabilă în fața democraților care tind spre centru în ceea ce privește infracționalitatea sau libertatea de exprimare.
Cealaltă problemă este că există puține dovezi că anti-progresismul ar fi pe primul loc în agenda publicului. Problemele economice sunt, în schimb. YouGov și Morning Consult fac sondaje regulate pe teme de interes major, pun întrebări concrete și pun la dispoziția publicului statisticile obținute. Ambele sondaje arată că inflația, locurile de muncă și economia se află în mod constant în topul preocupărilor publicului.
Potrivit YouGov, principalele trei aspecte importante pentru publicul larg sunt: inflația, serviciile de sănătate și locurile de muncă/economia. Pentru independenți contează inflația (17%), serviciile medicale (12%) și securitatea națională (10%), iar pentru republicani, inflația (25%), imigrația (10%) și securitatea națională (10%).
Infracționalitatea reprezintă o problemă majoră pentru doar 6% dintre republicani și 3% dintre independenți.
Morning Consult raportează că „Problemele economice“ reprezintă principul interes pentru 38% din respondenți (42% în cazul republicanilor și independenților). „Securitatea“ se clasează pe locul doi, cu 14% (24% în cazul independenților și 13% în cazul republicanilor), urmată de asistența socială, cu 13%.
Republicanii sunt blocați între reflexivitatea pro-business din Midwestul anilor 1950, sistemul de piață liberă stil CATO și liberalismul comerțului liber și populismul naționalist. Ceva de genul Mitch McConnell vs. Rand Paul vs. Donald Trump. Prea puțin din acest melanj economic funcționează din punct de vedere politic.
Economia neoliberală în vogă din anii 1990 nu a funcționat pentru milioane de americani. Din 1999 până în 2020, PIB-ul real pe cap de locuitor a crescut cu 24,1%, însă venitul mediu real a crescut doar cu 12,2%. Iar aceste statistici includ primul mandat al președintelui Trump, în care familiile din clasa de mijloc au înregistrat o evoluție extrem de bună.
Dacă analizăm perioada de sfârșit a administrației Obama, PIB-ul real crește cu 19,1%, dar venitul mediu real urcă doar 5,8%. Nu e deloc surprinzător că și coeficientul Gini a crescut de la 0,46 – la începutul administrației Bush, la 0,48 – la sfârșitul administrației Obama. (Interesant de știut: coeficientul Gini a crescut mai mult sub președinții Clinton și Obama decât sub Bush și Trump).
Chiar și alegătorii republicani au reacționat. Mari majorități de republicani și independenți susțin propunerile intervenționiste ale lui Biden. Potrivit studiului de referință Morning Consult, 73% dintre republicani și 76% dintre independenți susțin plafonarea prețului la insulină, iar 61% și, respectiv, 69% dintre republicani și independenți susțin plafonarea pentru medicamentele generice.
Bineînțeles, merită menționat faptul că industria farmaceutică limitează considerabil accesul pe piață, iar brevetele pentru medicamente reprezintă un monopol impus de guvern, astfel că alegătorii republicani și independenți nu se revoltă împotriva unei piețe cu adevărat libere.
Alte propuneri ale lui Biden se bucură, de asemenea, de sprijinul majorității sau pluralității republicanilor, inclusiv masa gratuită la școală (53%), concediul plătit obligatoriu (51%), creditele fiscale pentru îngrijirea copiilor (50%), asistența medicală pentru gravide (46%) și chiar un impozit minim pentru cei „0,01%“ cei mai bogați (45%). În rândul alegătorilor independenți, sprijinul este și mai mare.
Pentru conservatorii lui McConnell/Paul care speră să profite de victoriile lui Trump în rândul clasei muncitoare, veștile sunt și mai proaste. Alegătorii din familiile cu venituri cuprinse între 50.000 și 100.000 de dolari susțin toate propunerile lui Biden menționate mai sus, cu o marjă de peste doi la unu.
Nici încercările de a impune o nouă politică economică nu funcționează. Sondajul YouGov arată o opoziție categorică față de reducerile la asigurările sociale și Medicare (84% în cazul republicanilor).
Propunerea „Fair Tax“ privind o taxă pe vânzări generalizată, de 23%, este un alt insucces. 36% dintre independenții sunt împotrivă, doar 23% în favoarea ei. Republicanii sunt în favoarea ei cu o mică diferență, 36% pentru, 35% împotrivă.
Alegătorii cu venituri medii o resping cu 28% la 47%. Numărul celor indeciși e mare, dar se pare că eliminarea IRS-ului și înlocuirea sa cu o majorare de peste 30% la casa de marcat (inclusiv taxe de vânzare de stat) nu va atrage pe foarte mulți.
Un semnal de alarmă privind economia
Dacă inegalitatea veniturilor este sau nu o problemă economică nu contează. Acest lucru este cu siguranță o problemă politică. Reticența ideologiilor lui McConnell și Rand Paul de a aborda această problemă i-a pus pe republicani în poziția de a se plânge doar, fără a oferi alternative acceptabile.
Incursiunea lui Rick Scott în reforma asistenței sociale a fost un mare eșec, asemănător retragerii lui Napoleon din Moscova.
În ciuda nebuniei sale, Donald Trump a realizat acest lucru și s-a concentrat asupra unei clase de mijloc care se simte (pe bună dreptate) strivită între sistemul de asistență socială a democraților și politicile economice și externe neoliberale ale republicanilor.
Deși propunerile sale bugetare sale nu sunt sustenabile, iar acordul său comercial cu China a fost jecmăneală curată, cert este că venitul mediu real a crescut cu peste 6% în timpul președinției sale, mai mult decât sub administrațiile Bush și Obama.
Un activist conservator din Pennsylvania mi-a spus recent că gruparea conservatoare trebuie să revină la ideea că un val crescător ridică toate corăbiile – dar să facă un pic altfel lucrurile. În loc să înceapă prin a crește averile celor cu cele mai mari venituri, conservatorii au nevoie ca această maree să înceapă cu familiile din clasa de mijloc/muncitoare.
Acesta este un sfat înțelept. Republicanii nu pot câștiga cu propuneri în materie de economie adresate grupului cu cele mai mari venituri, sperând în același timp să profite de conservatorismul cultural al alegătorilor din clasa muncitoare – nu când economia este principala preocupare a tuturor în clipa de față.
Revenirea la modelul anilor 1970, cu o economie hiper-reglementată și cu rate de impozitare extrem de ridicate, nu este cu siguranță soluția – nici corporatismul politicii industriale de tip francez cu o doză mare de protecționism.
În schimb, republicanii și conservatorii ar trebui să recurgă la câteva principii de bază ale economiei de piață liberă, combinate cu un sprijin economic direct pentru clasa de mijloc muncitoare.
Conceptele de bază ale pieței libere, cum ar fi informarea completă și concurența, sunt cele ce ar trebui adoptate în locul atitudinii lipsite complet de reglementare, benefică escrocilor, care este în vogă în prezent.
A permite companiilor și promotorilor de investiții să ascundă informații, să ascundă conflicte de interese, să impună comisioane ascunse și să creeze condiții imposibile de prestare a serviciilor nu este o atitudine pro-piață.
Economia clasică conservatoare admite potențialul de abuz de putere pe piață. Reducerea reglementărilor care opresc accesul pe piață și o politică antitrust rezonabilă sunt perfect compatibile cu această teorie. Și ar fi benefice pentru investitori.
Atunci când Departamentul de Justiție a decis să desființeze monopolul AT&T și să lase în pace compania IBM, în anii 1980, acționarii AT&T au sfârșit prin a fi adevărații câștigători, nu investitorii IBM.
Concluzia este că republicanii nu pot obține puterea politică fără să câștige pe plan economic. Și nu pot câștiga pe plan economic fără voturile alegătorilor din clasa de mijloc. Republicanii și conservatorii fie vor realiza acest lucru și vor elabora o nouă strategie privind economia, fie vor ajunge sub papucul socialismului care ne invadează și pe care îl urăsc.
