Când legea devine un test pentru răbdarea șoferului român
România a adoptat o nouă lege privind asigurarea obligatorie auto (RCA), o lege care promite „alinierea la normele europene” și „protecția tuturor participanților la trafic”.
Sună bine în teorie. În practică, însă, actul normativ a reușit să aprindă spiritele: șoferi nemulțumiți, companii de transport revoltate și specialiști care avertizează că statul riscă să transforme o obligație legală într-o povară birocratică.
Printre cele mai discutate prevederi se numără extinderea obligației RCA la trotinete electrice de peste 25 kg, o măsură care – deși justificată de principiul responsabilității în trafic – ridică întrebări serioase privind aplicarea practică.
Cum se vor asigura trotinetele personale? Cine verifică? Și, mai ales, cât va costa?
Această lege e încă un exemplu clasic de abordare românească: luăm o idee europeană, o împachetăm rapid într-o formă locală, dar uităm să o adaptăm realității.
În timp ce Europa discută despre flexibilizarea polițelor și digitalizarea proceselor, România încă se luptă cu formulare, cozi și lipsa de transparență între asiguratori și autorități.
RCA-ul a devenit, în ultimele două decenii, un simbol al frustrării cotidiene.
Șoferii plătesc sume uriașe, uneori fără legătură cu riscul real. Companiile de asigurări dau vina pe piața internă. ASF-ul promite reforme. Și, între timp, accidentele rămân la același nivel.
Noua lege vorbește despre „echilibru între drepturile și obligațiile părților”. Dar ce echilibru există când șoferul cinstit plătește pentru cel care provoacă accidente repetate?
Sau când o greșeală de sistem te lasă fără RCA valid, iar amenda vine automat, fără vinovăție reală?
România are o obsesie pentru legi complicate, dar nu pentru legi eficiente.
Iar RCA-ul este exemplul perfect: de fiecare dată când promitem reformă, o transformăm într-o nouă sursă de confuzie.
Concluzie
Asigurarea obligatorie ar trebui să fie un instrument de siguranță, nu o capcană administrativă.
Până când autoritățile vor înțelege că reglementarea trebuie să servească cetățeanul, nu sistemul, RCA-ul va rămâne ceea ce este de ani buni: o taxă mascată în hainele unei protecții iluzorii.
Autor: Alexandra Cînța
