Nichita Stănescu – Viața unui geniu poetic și operele sale din programa de Bacalaureat

Nichita Stănescu, unul dintre cei mai valoroși poeți ai literaturii române, este prezent și astăzi în programa de Bacalaureat, datorită lirismului profund și viziunii sale inovatoare asupra limbajului poetic. Personalitate marcantă a culturii române, Nichita a redefinit modul în care se scrie și se înțelege poezia.

Repere biografice

Născut la Ploiești, pe 31 martie 1933, Nichita Hristea Stănescu provenea dintr-o familie cu rădăcini modeste – strămoșii săi erau țărani care, în timp, s-au transformat în meșteșugari. Mama sa, Tatiana, era de origine rusă, iar tatăl său, Nicolae, român get-beget. Pasiunea pentru cuvinte s-a conturat încă din copilărie, fiind susținut de educația primită la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești și, mai apoi, la Facultatea de Filologie a Universității din București.

De-a lungul vieții, Nichita a avut mai multe relații sentimentale, unele cu final nefericit. A fost căsătorit de patru ori, ultima oară cu Dora Tărâță, alături de care a stat până în ultimele clipe.

Poezia a fost centrul vieții sale, însă lupta cu alcoolismul și problemele hepatice l-au afectat profund. A murit pe 13 decembrie 1983, la vârsta de 50 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir.”

Activitate literară

Stănescu a fost un inovator al limbajului poetic, iar creația sa a fost extrem de prolifică. A publicat numeroase volume, printre cele mai cunoscute numărându-se:

  • Sensul iubirii (1960)
  • O viziune a sentimentelor (1964)
  • Dreptul la timp (1965)
  • 11 elegii (1966)
  • Necuvintele (1969)
  • În dulcele stil clasic (1970)
  • Epica Magna (1978)
  • Noduri și semne (1982)
  • Strigarea numelui (1983)

Pentru contribuția sa la literatură, a fost nominalizat în 1980 la Premiul Nobel pentru Literatură și a fost distins cu Premiul Internațional pentru Poezie „Johann Gottfried von Herder”, printre altele.

Poezii incluse în programa pentru Bacalaureat

Elevii de liceu îl studiază pe Nichita Stănescu prin intermediul câtorva dintre cele mai reprezentative poezii ale sale:

  • Cântec
  • Leoaică tânără, iubirea
  • În dulcele stil clasic
  • Către Galateea

Aceste creații pun în valoare stilul său distinctiv: metafora profundă, „necuvintele” și jocul filozofic cu noțiunile de iubire, timp și existență.

Curiozități

  • A fost reînscris în clasa I din cauza unei boli.
  • Visa să devină inginer, dar talentul pentru poezie a fost remarcat timpuriu.
  • A fost adesea în centrul atenției pentru afirmațiile sale nonconformiste, dar și pentru carisma aparte.
  • În ciuda dependenței de alcool, prietenii spun că stările de luciditate poetică ale lui Nichita erau impresionante.

Nichita Stănescu rămâne un simbol al poeziei moderne românești, un spirit liber care a lăsat în urma sa o operă poetică inegalabilă și un mod unic de a privi cuvântul ca formă de existență.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *