Într-o lume în care inteligența artificială evoluează rapid și promite să transforme radical piața muncii, tot mai mulți oameni se întreabă dacă mai există locuri de muncă care să reziste acestui val tehnologic. În rubrica sa din Financial Times, economistul Tim Harford pornește de la o afirmație făcută de Martin Wolf, un reputat comentator economic: „Cea mai sigură meserie din lume ar putea fi cea de grădinar.”
Această idee părea de bun-simț. Grădinăritul implică o varietate de activități manuale și creative care, în aparență, nu pot fi înlocuite ușor de algoritmi. Însă chiar a doua zi, un articol publicat de același ziar a prezentat tehnologii moderne controlate de AI – de la sisteme inteligente de irigare și detecție a dăunătorilor până la roboți de plivit alimentați cu energie solară. Glumind, Harford reacționează cu un „Oof!”, semn că nici măcar această meserie nu e complet imună.
Totuși, diferența importantă nu este între meseriile în sine, ci între sarcinile care le compun. Orice loc de muncă este, de fapt, o colecție de activități interconectate, nu o listă întâmplătoare de responsabilități. Așa că întrebarea nu e dacă AI-ul va prelua un job, ci ce parte din acel job va fi preluată – partea complexă sau partea repetitivă?
Harford dă exemplul grădinarului, care nu doar plivește sau tunde iarba, ci și proiectează spații verzi, diagnostichează boli ale plantelor și, poate cel mai dificil, comunică eficient cu clienți pretențioși. AI-ul poate ajuta cu multe dintre aceste sarcini, dar este puțin probabil să elimine complet rolul uman. Mai degrabă, îl va transforma.
Aceeași dilemă a existat și în trecut, când muncitorii textiliști (luddiții) protestau față de mecanizarea muncii care îi lăsa fără slujbe. Sau, mai recent, când foaia de calcul digitală a schimbat radical activitatea contabililor: în loc să-i înlocuiască, i-a transformat în experți în analiză și strategie. În contrast, tehnologiile precum căștile vocale folosite în depozite (ex. „unitatea Jennifer”) au simplificat munca fizică până la punctul în care au eliminat nevoia de orice gândire, transformând-o într-un șir de comenzi monotone.
Așadar, AI-ul poate transforma o muncă banală într-una și mai mecanică, dar poate și să elibereze potențialul creativ al unor meserii.
Cercetători de la MIT, David Autor și Neil Thompson, analizează acest fenomen în studiul lor numit „Expertise”. Ei compară două profesii: cea de funcționar contabil și cea de funcționar de inventar. Ambele implicau sarcini de rutină – dar când computerele au preluat aceste activități, rezultatele au fost foarte diferite: contabilii au început să câștige mai bine și să se concentreze pe sarcini complexe, în timp ce funcționarii de inventar au ajuns să facă muncă mai simplă și mai slab plătită.
Această diferență apare pentru că meseriile sunt definite de modul în care sarcinile lor se îmbină. Dacă elimini o parte a muncii, ceea ce rămâne se poate transforma fie într-o versiune superioară a jobului, fie într-una degradată.
Așa că întrebarea esențială pe care orice angajat ar trebui să și-o pună nu este „Va prelua AI-ul munca mea?”, ci „Va prelua partea cea mai valoroasă a muncii mele sau cea pe care mi-aș dori oricum să o elimin?”
De exemplu, AI-ul generativ e excelent la brainstorming. Pentru cineva care face în principal muncă administrativă și are doar din când în când ocazia de a fi creativ, apariția acestor instrumente poate fi mai degrabă o amenințare decât o eliberare. Dar pentru un grădinar, care se chinuie mai degrabă să redacteze emailuri pentru clienți decât să plivească, AI-ul poate fi un aliat de nădejde – un „secretar digital” care să-i ușureze munca.
Concluzia lui Harford e clară: tehnologia nu vine să elimine neapărat meserii, ci să le remodeleze. Iar cum va arăta viitorul muncii depinde, în mare parte, de ce părți din joburi vor fi automatizate și ce rămâne pentru noi, oamenii.
