Cu toate că a jucat un rol major în atingerea pragului de zero emisii de dioxid de carbon, industria tech are totodată o însemnată latură distructivă prin amprenta sa asupra mediului înconjurător.
Modelele mari de limbaj precum ChatGPT se numără printre cele mai devoratoare de energie tehnologii, scrie într-un articol de opinie pentru The Guardian Mariana Mazzucato, profesor de economie la University College London (UCL) și directorul Institutului pentru inovare și utilitate publică.
Industria tech duce cu gândul la lucruri care nu există fizic, precum aplicațiile sau browserul de internet de pe telefon. Și totuși, infrastructura necesară pentru a stoca toate aceste informații – adică centrele de date găzduite în spații pentru birouri și la periferia orașelor – consumă cantități uriașe de energie. În pofida numelui său, acea infrastructură folosită pentru conturile „cloud” generează mai multe emisii de gaze de seră la nivel global decât zborurile comerciale.
Spre exemplu, în 2018, cele 5 miliarde de vizualizări pe YouTube ale melodiei virale Despacito au presupus aceeași cantitate de energie care ar fi necesară pentru încălzirea anuală a 40 000 de locuințe din SUA.
Asta este latura extrem de distructivă a industriei tech în ceea ce privește mediul. Cu toate că a avut un rol major în atingerea pragului de emisii zero, oferindu-ne contoare inteligente și energie solară eficientă, este totuși esențial să ne îndreptăm atenția asupra amprentei sale asupra mediului. În acest sens, modelele mari de limbaj, precum ChatGPT se numără printre tehnologiile cu cel mai mare consum de energie. Cercetările sugerează, de pildă, că o cantitate estimată de 700 000 de litri de apă ar fi putut fi folosită pentru răcirea mașinilor de instruire a ChatGPT-3 la centrele de date ale Microsoft.
Centrul global de date al Google, precum planurile ambițioase ale Meta pentru un nou supercomputer numit Research SuperCluster (RSC) sunt o nouă ilustrare a naturii intensive a consumului energetici din cadrul industriei, stârnind îngrijorări cu privire la faptul că aceste facilități ar putea responsabile de o creștere semnificativă a consumului de energie. În plus, pe măsură ce aceste companii își propun să reducă dependența de combustibilii fosili, ar putea decide să își amplaseze centrele de date în regiuni în care costul electricității este mai mic, precum în sudul SUA, ceea ce ar putea exacerba problemele legate de consumul de apă în zonele mai aride ale lumii.
În plus, în timp ce minerale precum litiul și cobaltul sunt cel mai frecvent asociate cu bateriile din sectorul automobilelor, acestea sunt, de asemenea, esențiale pentru bateriile utilizate în centrele de date. Procesul de extracție implică adesea o utilizare semnificativă a apei și poate duce la poluare, subminând securitatea apei.
În plus, atunci când se alocă resurse energetice semnificative pentru activități legate de tehnologie, acest lucru poate duce la penurii de energie pentru nevoi esențiale, cum ar fi alimentarea cu energie electrică a locuințelor. Date recente din Regatul Unit arată că rețeaua electrică învechită a țării frânează proiectele de locuințe la prețuri accesibile. În Bicester, de exemplu, planurile de a construi 7 000 de locuințe noi au fost suspendate deoarece rețeaua de electricitate nu avea suficientă capacitate.
Condiționarea dezvăluirii practicilor și a impactului asupra mediului pentru obținerea sprijinului guvernamental ar putea asigura o mai mare transparență și responsabilitate. Măsuri similare ar putea promova responsabilitatea întreprinderilor în lanțurile globale de aprovizionare cu minerale, impunând un grad mai mare de respectare a drepturilor omului.
Navigând la intersecția dintre progresul tehnologic și sustenabilitate, factorii de decizie politică se confruntă cu provocarea de a cultiva modele de afaceri mai puțin extractive. Nu este vorba doar despre adoptarea unei abordări treptate, ci de adoptarea unei viziuni sistematice cuprinzătoare, care să permită guvernelor să creeze capacitatea necesară de planificare și punere în aplicare. O astfel de abordare ar trebui să evite metodele învechite de sus în jos în favoarea strategiilor flexibile care integrează cunoștințele la toate nivelurile, de la local la global. Numai prin adoptarea unei perspective holistice poate fi atenuat în mod eficient impactul semnificativ al industriei tehnologice asupra mediului.
În cele din urmă, în ciuda valului fără precedent de inovații din anii 1990, am neglijat în mod constant repercusiunile acestor progrese asupra crizei climatice. Întrucât climatologii anticipează că încălzirea globală va depăși obiectivul de 1,5°C, este timpul să abordăm marile provocări de astăzi în mod sistemic, astfel încât soluția la o problemă să nu exacerbeze o alta, conchide Mariana Mazzucato, profesor de economie la University College London (UCL) și directorul Institutului pentru inovare și utilitate publică.
