Paul Vallas, în vârstă de 69 de ani, este un creștin ortodox grec care ține la credința sa, având orientare politică democrată centristă cu unele valențe conservatoare. El și-a construit o reputație ca fiind un specialist în a răspunde la urgențe în domeniul educațional, în perioada anilor 1990 și 2000, când o astfel de persoană era căutată pentru cele mai dificile sarcini de administrare a școlilor publice din Chicago.
Paul Vallas a preluat conducerea ca superintendent al școlilor publice din Chicago din postura de finanțist în cadrul primăriei sub conducerea primarului Richard M. Daley, și nu din rândurile educatorilor, a profesorilor și directorilor. El a preluat conducerea școlilor publice din Chicago în 1995, ca lider ales de primarul Daley, într-o perioadă de criză financiară și educațională. Administrația guvernamentală a statului Illinois, controlat pe atunci de republicani, tocmai îi cedase primarului controlul sistemului.
Vallas a îmbrățișat rapid alte alternative la școlile tradiționale de cartier, inclusiv școlile magnet și academiile de tip militar. Politicile sale au fost lăudate și recunoscute la nivel statal și chiar federal, acordăndu-i-se credit pentru că a restabilit ordinea și a crescut rezultatele la testele de capacitate folosind o abordare de întoarcere la elementele de bază.
Adoptarea de către domnul Vallas a liberei alegere a școlii, inclusiv a școlilor magnet, a academiilor de tip militar și a școlilor charter, a fost o parte centrală a manualului de criză pe care a început să îl dezvolte când a condus școlile din Chicago la sfârșitul anilor 1990. Pe atunci, atât liberali precum și conservatori, vedeau în școlile charter o modalitate de a îmbunătăți districtele școlare în dificultate precum Chicago. Școlile charter, care sunt administrate în mod privat și finanțate din fonduri publice, sunt populare în multe cartiere cu venituri mici ca alternative la școlile publice obișnuite. Cu toate acestea, sindicatele cadrelor didactice au luptat deseori cu înverșunare împotriva extinderii școlilor charter, care, în cea mai mare parte, nu sunt sindicalizate. Sindicatele susțin că școlile privează sistemul de învățământ public de resurse, cunoscut fiind faptul că sindicatele totodată luptă împotrivă oricărei școli sau alternative educaționale ce nu aparțin acestora.
Sub conducerea sa, districtul a plasat școlile care nu performau în perioada de probă academică, a concediat directorii școlilor cu performanțe slabe și a pus capăt promovării sociale, practică prin care elevii care nu reușeau să treacă de la o clasă la alta doar pentru a-i menține alături de colegii lor. Această măsură l-a ajutat să câștige încrederea profesorilor. În 1997, un oficial al Federației Americane a Profesorilor l-a felicitat pe Paul Vallas pentru că le-a oferit educatorilor mai multă influență asupra elevilor care nu-și făceau treaba.
Un lucru foarte cunoscut ce contribuie la buna reputație a candidatului PAUL VALLAS pentru postul de primar al orașului Chicago este faptul că el este un susținător al școlilor ”CHARTER”. Ce sunt acestea?
Școlile charter sunt școli publice deschise tuturor elevilor, fără taxe de școlarizare, care respectă prioritar standardele academice și financiare ale statului. Spre deosebire de școlile publice tradiționale, școlile charter sunt conduse independent și nu de districtele școlare. Școlile charter funcționează în baza unui contract de performanță cu o entitate supravegheatoare autorizată (fie un district școlar, statul Illinois, sau o altă entitate guvernamentală sau privată non-profit aprobată). În schimbul unei mai mari autonomii operaționale, școlile charter sunt considerate responsabile pentru succesul elevilor. Astfel, scopul școlilor charter este de a oferi opțiuni școlare publice de înaltă calitate pentru elevi.
Paul Vallas nu este democratul tipic. De ce?
Ani mai târziu, o mare parte din ceea ce Paul Vallas a susținut – politicile disciplinare dure, deschiderea față de școlile charter – și-a pierdut o parte din strălucirea bipartizană, pierzând suportul unor democrați progresiști fiind etichetat de aceștia ca “mai mult aliniat cu valorile republicane”. Acest lucru a devenit un mare impediement în campania sa electorală a acestei candidaturi într-un oraș ce parcă tinde să devină tot mai de stânga, tot mai progresist, și tot mai împotriva ordinii și disciplinei și mai degrabă spre anarhie.
Deși Paul Vallas este democrat, el a făcut campanie pe o platformă dură împotriva criminalității și este mult mai conservator decât contracandidatul său. Paul Vallas a primit de asemenea sprijin din partea unor organizații conservatoare, inclusiv din partea filialei locale a Ordinului Fraternal al Poliției, și sprijin financiar din partea unor donatori republicani proeminenți care recunosc în Vallas singura opțiune actuală de a îmbunătăți situația dezastroasă a orașului Chicago.
Paul Vallas spune că nu este o problemă de republicani versus democrați. Este vorba despre sindicatele profesorilor, despre care a spus că au devenit “mai radicalizate”, având puterea de a modela politica Partidului Democrat.
“Sindicatele și-au dat seama că pierd teren și cred că acest lucru le-a forțat să devină mult mai politice decât au fost”, a declarat dl Vallas.
Liderii Sindicatului Profesorilor din Chicago, sindicat care a donat foarte mulți bani pentru campania lui Johnson, au declarat că au apărat educația publică într-un oraș în care primarii au eșuat în mod repetat să investească în mod corespunzător în școlile din zonele dezavantajate. Stacy Davis Gates, președintele sindicatului, a declarat că ea crede că dl Vallas va închide unele școli și va privatiza altele dacă va fi ales primar – ceea ce în opinia ei este un lucru grav, făcând abstracție de dovada evidentă a faptului că școlile private sunt cu mult mai performante decât cele publice.
Contracandidatul liberal-progresist Brandon Johnson vine cu soluții ce nu par a fi deloc pentru îmbunătățirea nivelului de trai
Pe de altă parte, Brandon Johnson, contracadindantul lui Paul Vallas vine cu soluția de a mări taxele, a mări cheltuielile, a împovăra mai mult cu taxe noi pe cetățenii orașului ce dețin o proprietate imobiliară sau chiar un automobil, ba chiar dorin să implementeze o nouă taxă pe venit. Lauda de sine este pe baza faptului că a fost în prima linie a trei greve ale profesorilor, adică trei întreruperi de activitate educațională în întreg sistemul public școlar al orașului Chicago, în timp ce sindicatul său a intrat în conflict cu doi primari și a articulat o viziune liberal-progresistă pentru Chicago, care s-a extins mult dincolo de școli. El se împotrivește ideii de libertate de alegere a școlilor de către părinți, și printre promisiunile sale progresiste trebuie remarcată și dorința lui ca orașul Chicago să devină ”mândria lumii” și campion în lupta de câștigare a tuturor libertăților dorite de către comunitatea LGBT.
Brandon Johnson, este actualmente membru al Consiliului Regional Cook (county) și fost profesor care întruchipează critica progresistă a filozofiei educaționale lui Vallas. Johnson, un organizator sindicalist de stânga plătit în ultimii 12 ani de sindicatul Sindicatul Profesorilor din Chicago (Chicago Teachers Union), a cerut noi investiții radicale în școlile de cartier și în programele sociale, fără a ține cont de performanța acestora.
