Este greu de crezut că s-au împlinit trei ani de la anunțul că toată lumea își va sista activitatea, iar întrunirile publice vor fi interzise timp de „15 zile pentru a încetini răspândirea“ COVID-19.
Această amintire încă dăinuie în mintea multor americani care au avut de suferit când cele 15 zile anunțate s-au transformat într-o perioadă mult mai lungă, analizează Chris Queen pentru PJ Media.
Am ascultat cartea audio a guvernatorului Ron DeSantis (R-Fla.) The Courage to be Free: Florida’s Blueprint for America’s Survival, în care acesta a descris care ar fi fost ideea inițială cu cele „15 zile pentru a încetini răspândirea“:
„Teoria declarată a sta la baza celor ’15 zile pentru a încetini răspândirea’ era că așa-zisele măsuri de combatere ar fi fost necesare pentru o perioadă scurtă de timp în care să scadă numărul de infectări, lucru care ar fi ‘aplatizat curba’ și, se spera, ar fi oferit mai mult timp spitalelor și sistemului medical să se pregătească pentru spitalizarea a numeroși pacienți infectați cu noul virus.
Această strategie implica automat convingerea, pe care nimeni nu ar fi pus-o la îndoială înainte de pandemia de Coronavirus, că un virus respirator care se răspândise deja în întreaga lume nu poate fi eradicat prin lockdown-uri. Scopul declarat a fost ‘încetinirea răspândirii’, nu ‘stoparea răspândirii’“.
Are dreptate. Niciunul dintre noi nu era pregătit pentru calvarul care avea să urmeze. Și este și mai exasperant când realizezi că „experții“ care s-au ocupat de reacția la pandemie – oameni precum doctorii Anthony Fauci și Deborah Birx – nu au știut întotdeauna ce fac. DeSantis își amintește o conversație:
„La un moment dat, am întrebat-o pe Dr. Birx dacă politicile pentru care pledau specialiștii, și care se puteau dovedi extrem de nocive pentru societate, au avut vreun precedent în istoria modernă și, dacă da, care au fost rezultatele?
‘Ei bine’, a răspuns ea, ‚ceea ce facem acum e mai degrabă propriul nostru experiment științific’.
Fraza respectivă nu a sunat deloc bine pentru mine. În acele prime săptămâni de pandemie, întreaga națiune era dispusă să facă sacrificii dacă asta însemna cu adevărat salvarea a milioane de vieți, dar poporul american nu ar trebui să fie folosit pe post de cobai într-un experiment în viața reală“.
Când statele republicane au început să se redeschidă, guvernatorii au avut de înfruntat furia Stângii, a presei și chiar a președintelui Trump. Guvernatorul Brian Kemp (R-Ga.) a deschis Georgia după aproximativ o lună, iar Trump l-a criticat în mod repetat.
The Atlantic a publicat un articol despre ceea ce a numit „Experimentul din Georgia cu sacrificii umane“.
Când s-a redeschis și Florida, la scurt timp după aceea, atacurile s-au îndreptat și împotriva lui DeSantis, iar alte state republicane au avut parte de critici similare din partea propagatorilor de panică COVID.
Apoi au apărut vaccinurile. „Experții“ au promovat vaccinurile ca fiind leacul atotputernic și, ulterior, ideea că vaccinurile preveneau infectarea cu COVID iar cei nevaccinați erau de vină pentru propagarea virusului în continuare a avut ca efect mandate, concedieri, excludere și avertizări din partea Casei Albe că va urma o „iarnă în care cei nevaccinați vor face forme severe ale bolii și vor muri“.
La trei ani de la implementarea măsurilor care au pornit sub forma unor intenții bune, dar au generat ulterior alte decizii greșite, mulți americani au depășit momentul. Din păcate, mulți alții par să trăiască în continuare în frică. În prezent, COVID ar trebui să fie ceva obișnuit pentru toți și să avem libertatea de a trăi așa cum considerăm de cuviință.
