La Paris are loc sâmbătă dimineaţă o reuniune informală a liderilor de Guvern social-democraţi din UE. La invitaţia preşedintelui François Hollande sunt aşteptaţi să vină printre alţii premierul Belgiei, Elio di Rupo, preşedintele Consiliului italian, Matteo Renzi, prim-ministrul României, Victor Ponta, dar şi vicecancelarul ge…
La Paris are loc sâmbătă dimineaţă o reuniune informală a liderilor de Guvern social-democraţi din UE. La invitaţia preşedintelui François Hollande sunt aşteptaţi să vină printre alţii premierul Belgiei, Elio di Rupo, preşedintele Consiliului italian, Matteo Renzi, prim-ministrul României, Victor Ponta, dar şi vicecancelarul german, Sigmar Gabriel.
Oficial, întâlnirea din Capitala Franţei, a doua de acest gen în câteva luni, este consacrată pregătirii Consiliului European din cursul după-amiezii de la Bruxelles. Partenerii social-democraţi ai lui Hollande vor profita însă ca să se arate uniţi în faţa unor ţări precum Germania, pentru a obţine eventual nişte concesii economice.
Preşedintele François Hollande şi cei opt şefi de guverne social-democraţi din Europa îşi vor reafirma dorinţa de a relansa creşterea economică şi investiţile în Uniunea Europeană.
Încă de joi, liderul de la Paris deplângea „prea lunga şi chiar interminabila stagnare” a economiei europene. Motiv pentru care preşedintele Franţei va cere sâmbătă la Bruxelles, în mod oficial, organizarea cât mai rapidă a unui summit al zonei euro, „pentru a lua deciziile necesare„. Hollande îşi doreşte o „nouă iniţiativă de creştere, dar şi deplina utilizare a flexibilităţii în ritmul reducerii deficitelor„, pentru a evita riscul unei deflaţiuni.
Problema este, cum o remarcă şi site-ul Mediapart, că bilanţul de până acum al lui François Hollande lasă de dorit, divizează tabăra social-democrată europeană. Mai mulţi lideri intervievaţi de ziariştii francezi afirmă că primii doi ani ai mandatului preşedintelui francez nu au dat rezultatele scontate, nici în Franţa, nici în Europa. Ce credit putem atunci să-i dăm lui Hollande?, se întreabă unii.
Apoi, această reuniune survine la doar câteva zile după ce Parisul a trecut printr-o nouă furtună politică. François Hollande nu este deci în poziţie de forţă, chiar dacă la Palatul Elysée se estimează că dimpotrivă, remanierea guvernamentală de luni şi marţi a avut darul de a „clarifica” poziţia Franţei apropo de linia ei economică, dar şi vizavi de partenerii ei europeni.
François Hollande e aşadar într-o poziţie oarecum delicată. El poate însă conta teoretic pe principalul său sprijin politic la nivel european, Matteo Renzi. Şeful Guvernului italian a dorit până de curând să-i dea garanţii cât mai multe cancelarei germane, Angela Merkel: respectarea pactului de stabilitate şi creştere economică şi aplicarea unor ambiţioase reforme–Renzi i-a promis totul liderei de la Berlin.
Problema este că Italia, a treia economie din zona euro, riscă să intre în recesiune, lucru care l-a făcut pe Renzi să se arate şi el atras de ideea lui Hollande, aceea de a relansa creşterea economică. Liderul italian are actualmente un as important în mânecă, acela că e la conducerea Uniunii Europene în acest al doilea semestru al anului 2014.
Rămâne de văzut ce sprijin va primi Hollande sâmbătă şi de la ceilalţi amici ai săi politici. Si mai ales, „oare toţi aceşti social-democraţi vor reuşi să îndulcească politica de austeritate inspirată de Angela Merkel?„, se întreabă analistul ziarului Le Monde.
Cert, la Paris se află sâmbătă doi reprezentanţi de seamă ai Partidului Social-Democrat german: vicecancelarul Sigmar Gabriel, care e şi preşedintele SPD-ului şi Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European. Cum remarcă însă Le Monde, „primul este într-o poziţie delicată, întrucât în calitatea sa de ministru al Economiei, nu o poate contrazice pe cancelara germană„.
De altfel, e de notat faptul că dacă Sigmar Gabriel pledează şi el pentru o relansare a creşterii economice, el insistă de fiecare dată şi pe consolidarea în paralel a conturilor publice şi pe respectarea pactului de stabilitate şi creştere. Cu alte cuvinte, ţine un discurs practic identic cu cel al Angelei Merkel. Singura diferenţă este că Gabriel e de părere că pactul european poate fi „interpretat de o manieră inteligentă„. „Nimeni însă din anturajul vicecancelarului nu crede într-o evoluţie a actualei poziţii germane„, conchide Le Monde.
