Planul de reînarmare a Europei, conceput de Comisia Europeană în cinci pași, vizează mobilizarea a 800 de miliarde de euro pentru industria de apărare pe o perioadă de patru ani. Totuși, oficialii Uniunii Europene au evitat să facă speculații despre momentul în care vor apărea primele rezultate concrete ale acestui plan, care urmează să fie discutat la Bruxelles, într-un consiliu extraordinar de joi, la care vor participa liderii statelor membre ale Uniunii Europene.
Discutăm despre viitorul militar al Europei cu europarlamentarul Siegfried Mureșan și politologul Cristian Pîrvulescu.
Camelia Donțu: Dacă există acest plan de reînarmare, înseamnă că vom intra în război?
Siegfried Mureșan: Absolut deloc. De la înființarea Uniunii Europene, niciun stat membru nu a fost implicat într-un conflict cu vreun vecin și nu a agresat vreun alt stat. Însă, vedem o Federație Rusă tot mai agresivă la est și o incertitudine în ceea ce privește angajamentele Statelor Unite față de securitatea Europei în viitor.
Când o administrație americană pune sub semnul întrebării angajamentele anterioare și când Vladimir Putin devine tot mai agresiv, este evident că trebuie să ne apărăm singuri. Securitatea Uniunii Europene devine crucială pentru fiecare dintre noi. Cu cât apărarea noastră este mai solidă, cu atât mai multe garanții avem că nu vom fi atacați și că vom menține pacea. Un sistem de apărare puternic este esențial pentru asigurarea păcii.
Cristian Pîrvulescu: Nu ne pregătim pentru război, ci pentru pace. Singura soluție în fața agresivității Rusiei este să fim bine înarmați, mai ales având în vedere incertitudinile legate de sprijinul american. Chiar dacă au existat mulți susținători ai relației atlantice în România, realitatea ne arată că trebuie să fim pregătiți, deoarece Rusia ar dori ca statele europene să fie divizate și vulnerabile la atacuri separate, fără o coordonare între ele.
Anunțul Comisiei Europene este important, însă nu trebuie să ne facem iluzii: înarmarea nu se poate face peste noapte. Este nevoie de timp, iar resursele financiare nu sunt singurul obstacol. Lipsesc fabricile, viziunea și, deocamdată, suntem abia la început. Totuși, acest început nu este unul nou. În 1953, se discuta despre „Europa apărării”, dar nu a fost realizată din cauza diverselor dificultăți. Așadar, europenii nu au avut iluzii. La început, au început cu Comunitatea Cărbunelui și Comunitatea Atomică, iar Comunitatea Apărării rămâne în continuare un ideal. Este un drum dificil, dar astăzi suntem într-o situație extrem de gravă și trebuie să reacționăm.
