Multor părinți le este cunoscut paracetamolul: sub formă de supozitoare sau sirop, acesta ajută împotriva febrei și a durerilor. Însă nu doar copiii profită de acest medicament bine tolerat. La sfârșitul secolului al 18-lea, chimiștii, în special cel englezi și germani au efectuat studii, încercând să găsească o alternativă la preparatul analgezic natural folosit până atunci, coaja de salcie. Substanțele acetanilida și fenacetina au fost obținute în 1886 și s-au dovedit a avea efect analgezic și antipiretic.
Paracetamolul a fost sintetizat inițial în anul 1893, însă abia mai târziu în 1948, Brodie și Axelrod au descoperit că acest praf alb, inodor și cu gust amar, derivat al celor două substanțe menționate mai sus, este responsabil pentru acțiunea acestora. În anul 1956, paracetamolul a fost introdus pe piață ca medicament analgezic.
Acțiunea paracetamolului
Alături de acidul acetilsalicilic și ibuprofen, paracetamolul este unul dintre cele mai des întrebuințate analgezice la nivel mondial, fiind administrat împotriva durerilor cu intensitate mică spre medie, acesta aparține grupului de inhibitor de ciclooxigenază (analgezice neopioide). Dat fiind faptul că doza de paracetamol are și un efect antipiretic (pentru a scădea febra) și este ușor asimilat, este folosit cu precădere pentru tratarea copiilor. Spre deosebire de celelalte două substanțe active, paracetamolul este însă mai puțin eficient în calmarea durerilor provocate de inflamații, cum ar fi afecțiunile reumatice.
Denumirea chimică a paracetamolului este para-acetil-amino-fenol (prescurtat: APAP) sau 4′-hidroxi-acetanilidă. Deși paracetamolul este administrat de câteva decenii, ca și în cazul altor medicamente analgezice, mecanismul exact de funcționare al acestuia era necunoscut. Nici în prezent nu se cunosc toate detaliile. Se știe că paracetamolul inhibă ciclooxigenaza Cox-2– o substanță produsă de corp care este activată atunci când celulele sunt afectate, și care sprijină producția prostaglandinelor, care sprijină infecțiile și accentuează durerile.
Acțiunea inhibitoare a paracetamolului este relativ redusă, fiind nevoie și de alte mecanisme pentru a-l face eficient. Până în prezent, aceste mecanisme nu au fost descifrate. Paracetamolul este oferit frecvent în preparate combinate cu cofeină, care are rolul de a accentua efectul analgezic al paracetamolului.
Dozajul paracetamolului
Paracetamol este prezent pe piață în diferite forme de administrare. În tratamentul copiilor, cele mai frecvente sunt supozitoarele sau siropurile, iar în rândul adulților, tabletele și capsulele. Paracetamolul poate fi administrat o singură dată, la nevoie, sau de 3-4 ori pe zi. Între fiecare administrare trebuie respectat un interval de 6-8 ore.
În dozarea paracetamolului este important ca doza să nu fie depășită, deoarece în cazul unei supradoze, efectele asupra ficatului ar putea fi fatale.
- Adulții nu trebuie să consume mai mult de 8 tablete de câte 500 mg așadar în total 4 g /zi.
- Pentru copii, în funcție de vârstă, doza de paracetamol trebuie să fie mai mică. Se recomandă doze individuale de 10–15 mg /kg din greutatea corporală cu o limită zilnică maximă de 50 mg/ kg.
Paracetamol: efecte secundare
În limitele dozelor recomandate, administrarea de paracetamol are efecte secundare puține, fiind un medicament bine tolerat. În situații rare până la foarte rare, este posibilă afectarea formarii sângelui, apariția unor reacții alergice, a durerilor abdominale, a senzației de greață, creșterea valorilor hepatice sau spasme ale căilor respiratorii și îngreunarea respirației.
Efectele pot fi critice pentru ficat în cazul combinării paracetamolului cu substanțe potențial dăunătoare la nivel hepatic (ex: medicamente împotriva convulsiilor) sau consumul de alcool în exces.
Paracetamol: interacțiuni
Paracetamolul poate influența excreția altor medicamente metabolizate prin ficat, cum ar fi antibioticul cloramfenicol. De asemenea, rețineți că instalarea efectului medicamentelor poate afecta tranzitul intestinal, acesta devenind mai rapid sau mai lent.
În cazul efectuării analizelor de sânge, informați medicul în legătură cu administrarea de paracetamol, deoarece anumite valori de laborator (cum ar fi glicemia, acidul uric) ar putea fi influențate. În perioada de sarcină și alăptare, paracetamolul poate fi consumat numai pe perioade scurte de timp și numai după consultarea medicului.
