La zece zile după ce au plecat pe mare, barca a început să ia apă. Zeci de bărbați, femei și copii erau înghesuiți într-o barcă de pescuit, toți fiind refugiați tamili care fugeau de persecuție din Sri Lanka, încercând să ajungă tocmai în Canada. Înainte să se scufunde cu totul, grupul a fost salvat din mijlocul oceanului de nave ale marinei militare britanice, dar acela a fost doar începutul unei experiențe infernale care nu s-a încheiat nici până acum, trei ani mai târziu.
Pentru cei de la bord, operațiunea de salvare a fost văzută ca un semn de bun augur. „Când am văzut steagul britanic, m-am gândit: ‘Suntem în siguranță acum’”, a spus unul dintre naufragiați. Grupul a fost transportat în baza militară secretă de pe Diego Garcia, o insulă izolată din mijlocul Oceanului Indian folosită de SUA și Marea Britanie. Din multe privințe, peisajul de pe insulă – cu al ei nisip auriu impecabil, palmieri exotici și ape azurii – arată ca un paradis. Aici se găsesc țestoase verzi, crabi de cocos și măgari sălbatici care sunt destul de blânzi pentru a fi mângâiați.
Dar pentru cei 60 de solicitanți de azil care au rămas blocați aici, dintre care 16 sunt copii, acest scenariu idilic era cât se poate de departe de realitate. Inițial, grupului i s-a transmis că barca lor va fi reparată în câteva zile și că își vor putea continua lunga călătorie spre Canada.
„Mi s-a spus că voi fi trimis într-o țară sigură”, a spus unul dintre pasageri.
„Aceea a fost cea mai bună zi din viața mea. Am ajuns doar cu hainele pe care le purtam și a trebuit să port același lucru două săptămâni. Mi-am dat repede seama că ceea ce se întâmpla cu mine era opusul a ceea ce mă așteptam.”
La aproape trei ani după ce au ajuns pe Diego Garcia, ei rămân în continuare blocați pe insulă.
Refugiații trăiesc într-o tabără de corturi de mărimea unui teren de fotbal înconjurată cu un gard de metal de 2 metri, neavând voie să se îndepărteze prea mult de zona lor.
„Am fost pus într-o închisoare pe insula asta, deși nu am comis nicio crimă”, a spus unul dintre naufragiați. „Starea mea mintală se deteriorează. Trăiesc într-un corp care nu are nicio viață în el.”
O delegație a Agenției ONU pentru Refugiați a vizitat tabăra și a spus că detenția celor 16 copii este „profund îngrijorătoare”, menționând chiar cazuri de abuzuri sexuale.
În acest moment, atât copiii, cât și adulții sunt blocați pe insulă: nu se pot întoarce în țara de origine, unde ei spun că viețile lor sunt puse în pericol, și nici mai departe spre alte țări unde ar fi în siguranță. Solicitanții de azil își pun speranțele în echipele lor de avocați pentru a-i scoate de pe insulă ca să poată trăi în siguranță, într-un loc unde copiii lor să aibă un viitor. „Sperăm că ne vor lăsa să scăpăm din iad.”
