Se împlinesc 48 de ani de la cutremurul din 1977, un eveniment seismic ce a marcat profund istoria României. Pe 4 martie 1977, pământul a tremurat puternic, iar sunetul înfiorător care a însoțit seismul a rămas adânc în memoria celor care l-au trăit.
Această amintire continuă să evoce momente de groază, iar impactul său asupra infrastructurii și societății românești a fost considerabil.
În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22, un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter a lovit România, zguduind întreaga țară timp de 56 de secunde. Bilanțul tragic a fost de peste 1.570 de morți, dintre care 1.391 doar în București, mai mult de 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe distruse.
Capitala României a fost cea mai afectată, cu 33 de clădiri prăbușite, transformând orașul într-un peisaj de ruină și suferință.
Cutremurul din 1977 a avut epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de aproximativ 100 km. Undele de șoc s-au resimțit în aproape toată România, dar și în țările vecine, cum ar fi Bulgaria, unde în orașul Sviștov s-au prăbușit trei blocuri, ucigând peste 100 de persoane. Seismul a fost atât de puternic încât a fost simțit și în Moscova și Sankt Petersburg.
În zonele afectate, solul s-a crăpat, iar în nord-estul Munteniei și sudul Moldovei au fost înregistrate fenomene de lichefiere a solului. Valea Prahovei a fost lovită de alunecări de teren, amplificând efectele dezastrului.
Deși cutremurul principal a fost extrem de violent, replicile au fost mai slabe. Cea mai puternică replică a avut loc pe 5 martie, cu o magnitudine de 4,9 grade, la o adâncime de 109 km. Alte replici cu magnitudini între 4,3 și 4,5 grade au fost înregistrate fără a provoca pagube semnificative.
Reacția autorităților și intervenția de urgență
În momentul producerii cutremurului, președintele Nicolae Ceaușescu se afla într-o vizită oficială în Nigeria. Informațiile despre dezastru erau inițial contradictorii, iar zvonurile despre distrugerea totală a Bucureștiului au fost amplificate de o pană de curent care a blocat comunicațiile, îngreunând coordonarea operațiunilor de salvare.
Întors de urgență în țară, Ceaușescu a decretat starea de necesitate și a mobilizat armata, pompierii și alte forțe de intervenție. Deși autoritățile au fost copleșite în primele ore, ulterior au fost luate măsuri rapide pentru salvarea supraviețuitorilor și gestionarea pagubelor.
Cu ajutorul Crucii Roșii și al echipelor de salvare, inclusiv câini special antrenați, s-au depus eforturi considerabile pentru a găsi și salva victimele prinse sub dărâmături, deși multe vieți nu au mai putut fi salvate.
Eforturile de reconstrucție
Românii au dat dovadă de o solidaritate remarcabilă în fața tragediei. Mii de cetățeni au ieșit pe străzi pentru a ajuta la salvarea victimelor și la îndepărtarea dărâmăturilor. Fabricațiile și întreprinderile au fost mobilizate pentru a produce bunuri esențiale, iar alimentele și apa potabilă au fost distribuite gratuit în zonele afectate.
Deși eforturile au fost considerabile, procesul de reconstrucție a fost îngreunat de deciziile politice ale regimului comunist. Printre acestea s-a numărat demolarea deliberată a unor clădiri istorice, cum ar fi Biserica Enei din București și fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici.
Cutremurul din 1977 a fost un punct de cotitură pentru România, subliniind vulnerabilitatea clădirilor vechi și nevoia unor norme de siguranță seismică mai stricte. În anii următori, au fost implementate reglementări noi pentru construcția de clădiri rezistente la seisme, iar conștientizarea publicului asupra riscurilor sismice a crescut semnificativ.
Astăzi, la aproape 50 de ani de la acea noapte tragică, România rămâne o țară expusă riscurilor seismice.
Bilanțul victimelor cutremurului din 1977
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost unul dintre cele mai devastatoare din istoria României, cu un bilanț oficial de aproximativ 1.570 de morți și peste 11.000 de răniți. Aproape 35.000 de locuințe au fost distruse complet, iar alte 100.000 au suferit daune majore.
Clădiri importante care au fost distruse
Printre clădirile afectate de cutremurul din 1977 se numără blocuri cunoscute pentru cofetăriile și restaurantele aflate la parter, precum Casata, Scala, Wilson și Dunărea. Multe dintre aceste imobile s-au prăbușit complet, iar locurile lor au fost ulterior reconstruite, deși cu funcții schimbate. De exemplu, blocul Casata de pe Bulevardul Magheru, celebru pentru cofetăria sa, a fost reconstruit și transformat, iar la parter au apărut noi magazine. În mod similar, blocul Scala a fost reconstruit, iar la parter s-au diversificat spațiile comerciale.
Alte clădiri importante care au căzut includ Wilson (la intersecția Bulevardului Nicolae Bălcescu cu strada Onești) și un imobil de pe Calea Victoriei, în fața Hotelului Athenee Palace. Acestea au fost înlocuite cu noi construcții, schimbând definitiv peisajul urban.
Zgomotul cutremurului din 1977
Pe lângă pagubele vizibile, zgomotul asurzitor care a însoțit cutremurul din 1977 a rămas o amintire de neuitat pentru cei care l-au trăit. Sunetul intens al vibrațiilor și al prăbușirii clădirilor a amplificat panica și confuzia, iar acest vuiet înfricoșător a rămas o trăsătură distinctivă a unei nopți care a schimbat pentru totdeauna fața României.
